Case memoriale
 
Casa memorială Ioan Mihalyi de Apșa
 
 
 

Casa muzeu “Ioan Mihalyi de Apşa” din Sighetul Marmaţiei este primul muzeu al Maramureşului edificat în a doua parte a sec. al XIX-lea de către unul din exponenţii de marcă ai ilustrei familii Mihalyi de Apşa.

Dacă ne referim numai la cei 4 fii ai lui Găvrilă Mihalyi de Apşa – cel Bătrân, deputat în Parlamentul de la Budapesta, iar după revoluţia din 1848 Comisar regesc peste 13 comitate, condamnat la moarte şi graţiat de Francisc Iosif I, luptător pentru drepturile românilor din Maramureş şi Transilvania, trebuie să evidenţiem inteligenţa acestora dublată de studii serioase la marile universităţi europene, primind o aleasă educaţie în familie în spiritul moralei creştine, a dragostei faţă de neamul românesc căruia îi aparţin. Toţi vor răzbi în funcţii înalte, de unde cu pricepere şi înţelepciune vor contribui esenţial la trezirea conştiinţei naţionale a românilor de pe aceste meleaguri, vor lupta pentru emanciparea şi propăşirea acestora

.

Să amintim succint că Petru Mihalyi ajunge deputat dietal timp de peste 40 de ani (în Dieta de la Budapesta, unde îi reprezintă pe români), dar şi Preşedinte al Asociaţiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureş; Iuliu Mihalyi, colonel şi comandant al gărzii imperiale la Curtea de la Viena; Victor Mihalyi de Apşa îmbrăţişând cariera eclezială ajunge episcop de Lugoj şi apoi mitropolit unit al Transilvaniei cu reşedinţa la Blaj. Pentru meritele sale în propăşirea prin cultură a românilor din Transilvania, Academia Română îi acordă titlul de membru de onoare. În sfârşit, Ioan Mihalyi de Apşa, care pentru ţăranii din Maramureş era “Iancu al nostru”, ajunge protofisc al comitatului, calitate în care va deveni apărătorul drepturilor românilor din Maramureş.

Pentru activitatea sa ştiinţifică concretizată în:

  • crearea primului muzeu al Maramureşului în casa sa;
  • cercetarea şi adunarea vestigiilor arheologice ale zonei;
  • cercetarea şi publicarea documentelor medievale ale românilor din Maramureş în celebra lucrare “Diplome maramureşene din secolele XIV-XV” şi alte contribuţii ştiinţifice, primeşte premiul Academiei Române pe anul 1901, în concurenţă cu I. L. Caragiale şi este ales membru al acesteia.

Iată răspunsul succint la întrebarea firească a generaţiei de azi din Maramureş şi din ţară: “Cine au fost Mihălenii?”. Mihălenii, în general, dar Ioan în special, (apărătorul în justiţie a cauzelor ţăranilor din Maramureş), doctor în drept la Universitatea din Budapesta, cu cursuri speciale de limba şi literatura română, cursuri private de arheologie, numismatică şi paleografie, istorie, cunoscător al limbilor clasice – latina, greaca, ebraica, slava veche – dar şi a limbilor moderne – româna, germana, franceza, italiana, maghiara şi ucrainiana – şi-a legat numele de toate instituţiile culturale româneşti de la sfârşitul sec. al XIX-lea din această parte a Ţării.

Casa sa, primul muzeu al Maramureşului, a adăpostit şi şedinţele Asociaţiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureş (înfiinţată la 13 decembrie 1860) al cărei mentor şi sprijinitor a fost toată viaţa, a patronat şedinţele Societăţii de Lectură Dragoşiana, întemeiată în anul 1867 şi care îşi avea sediul tot în casa sa, a susţinut şi îndrumat Preparandia (primul institut pedagogic românesc, 1862); a fost un mecenate pentru artişti fiind susţinătorul lui Simion Hollosyi şi elevilor săi, întemeietorul Şcolii de pictură băimărene dar şi creator de şcoală la München.

S-a implicat cu toată fiinţa şi priceperea în viaţa culturală şi socială a românilor din Maramureş punându-şi gaj averea pentru edificarea instituţiilor amintite şi pentru construcţia primei şi singurei biserici româneşti din Sighet (greco-catolice) în jurul căreia s-a cristalizat şi viaţa culturală românească a Maramureşului.

 

Spirit vizionar, Ioan Mihalyi, în adunarea Asociaţiunii din 11 aprilie 1878 afirma: Trăim într-o epocă de transformare şi acel popor care va ieşi din dânsa fără o clasă cultă va fi condamnat la o soartă mai tristă ca toate acelea care ne-au încercat în secolii trecuţi: fără cultură nu este nici avuţie, nici viaţă socială, nici libertate. Cuvintele sunt de mare actualitate şi astăzi.

Toată viaţa şi-a consacrat-o pentru binele celor mulţi şi nedreptăţiţi de istorie şi de soartă.

În casa aceasta şi-a crescut cei 12 copii, patru băieţi şi opt fete, care la rândul lor fiecare a făcut ceva pentru neamul românesc.

Aici au fost primiţi înainte şi după 1918 mari personalităţi ale culturii române: Nicolae Iorga, Ioan Bianu, dar şi Liviu Rebreanu, Cincinat Pavelescu, I. Al. Basarabescu, Alfred Moşoiu, Camil Petrescu, dar şi Gustav Waigand şi Dimitrie Gusti, Constantin Brăiloiu şi alţi savanţi români şi străini.

Aici, astăzi, prin donaţia familiei este organizat un muzeu care în 4 încăperi reconstituie interioare de epocă cu mobilier originar, biblioteca academicianului, un bogat fond de tablouri şi documente. În alte trei încăperi mari de la etaj este organizată o expoziţie documentară de istoria culturii care culminează cu contribuţia Maramureşului la Marea Unire.

La parter, în 6 săli mari sunt expuse tablouri din opera pictorului maramureşean Traian Bilţiu - Dăncuş, precum şi a lui Gheorghe Chivu, grafică de Vasile Kazar, o colecţie de artă donată de Profesorul medic savantul Alexandru Ciplea, precum şi un fond de lucrări de artă din sec. al XIX-lea, toate cu referire la Maramureş.

Sighetul în vechiul imperiu era capitala celui de al treilea comitat ca mărime şi importanţă. Aici trăia o populaţie cosmopolită, cu funcţionari superiori imperiali şi regali, de etnii şi credinţe diferite. Ioan Mihalyi de Apşa prin erudiţia sa, prin înţelepciune şi rang nobiliar a reuşit să se impună şi să se facă asculta.

Casa muzeu Mihalyi de Apşa şi astăzi este un loc de întâlnire a intelectualilor maramureşeni, dar şi din ţară şi un loc de popas în istoria acestor locuri.

 
 
 
 
    Copyright © 2016 Muzeul Maramuresului. Toate drepturile rezervate.