Case memoriale
 
Casa memorială Elie Wiesel
 
 
 
Istoric

Demersul ştiinţific pentru a reprezenta evreii maramureşeni în Muzeul din Sighet, a fost început în perioada 1972-1974 când s-a elaborat Tematica Muzeului Satului Maramureşean.

Reprezentarea faptică a evreilor în cadrul satului - muzeu este deja o realitate. De câţiva ani s-a reuşit restaurarea şi amenajarea în cadrul muzeului a unei case de secol al XIX-lea, care a aparţinut familiei de evrei Drimer din comuna Bârsana (meşteşugari şi comercianţi). Casa aceasta adăpostea altădată şi rabinul atunci când acesta oficia în Sinagoga comunei. Mai este restaurată în muzeu o altă casă de “evreu păstor - agricultor” din comuna Poienile Izei, care este în curs de amenajare a interiorului.

Aceste restituiri evidenţiază cum populaţia evreiască care s-a statornicit în satele Maramureşului a intrat în relaţie cu populaţia autohtonă, de multe ori însuşindu-şi ocupaţiile tradiţionale ale românilor, chiar şi elemente de port popular. Amintim în acest sens cunoscutele “stâne cuşer” din Munţii Rodnei şi Munţii Maramureşului, unde “bacii” erau întotdeauna evrei .

Anul 1986 ne-a adus vestea bună a acordării Premiului Nobel pentru Pace profesorului Elie Wiesel, Fiu al Sighetului. Începând din luna februarie a anului 1987 şi pe parcursul anilor următori demersurile la forurile locale şi centrale pentru a statua casa în care s-a născut Laureatul Nobel Elie Wiesel ca o “casă muzeu”, în care propuneam prezentarea personalităţii lui precum şi viaţa socială şi culturală a evreilor din Maramureş, au fost numeroase. Din păcate aceste demersuri au fost zadarnice.

Casa în care s-a născut Elie Wiesel este situată pe strada Dragoş Vodă, colţ cu strada Tudor Vladimirescu în municipiul Sighetul Marmaţiei. Este specifică burgurilor transilvane şi central europene de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea atât prin arhitectură în general, cât şi amenajarea interioară. Această construcţie aparţinea cartierului evreiesc din oraş.

Construcţia, de-a lungul anilor şi în special în ultima perioadă a suferit degradări şi modificări care impuneau o restaurare urgentă. Imediat după transferul casei în administrarea Muzeului a fost elaborat un proiect de restaurare care viza readucerea casei la forma iniţială. Disfuncţionalităţi administrative au făcut să întârzie realizarea proiectului.

La finele anului 2000, prin intervenţia conjugată a Muzeului Maramureşului din Sighetul Marmaţiei şi a Fundaţiei Culturale Române s-a obţinut o Hotărâre de Guvern prin care s-au alocat primele sume necesare consolidării acoperişului. În anul următor prin intervenţia Preşedinţiei şi a Ministerului Culturii şi Cultelor s-au obţinut fonduri substanţiale prin care s-a rezolvat restaurarea clădirii şi s-a hotărât transformarea acesteia în muzeu.

Pe o tematică concepută de specialiştii Muzeului Maramureşului s-a elaborat proiectul de amenajare muzeală. Trebuie menţionat că prin tematica abordată s-a urmărit evidenţierea personalităţii lui Elie Wiesel ca fiu al Sighetului, precum şi prezentarea comunităţii evreieşti din Sighet şi din Maramureş într-o sinteză, aşa cum permite spaţiul şi stadiul actual de documentare.

Organizare

Holul de acces include o prezentare generală a casei şi a laureatului Premiului Nobel pentru Pace Profesorul Elie Wiesel, care s-a născut aici. Încăperile casei beneficiază de un circuit deschis.

 

Expunerea muzeală începe cu prima cameră care cuprinde mobilier de epocă, tablouri (care au aparţinut familiilor de evrei din Sighet şi chiar casei). Sunt redate aici atât atmosfera de epocă în care a copilărit Elie Wiesel, cât şi specificul comunităţii evreieşti.

A doua încăpere pune în evidenţă personalitatea lui Elie Wiesel prin opera acestuia (peste 30 de volume), expusă în dulapuri şi vitrine. S-a reconstituit aici un colţ cu masa de lucru, spaţii intime de rugăciune şi meditaţie. Tot aici, pe panouri special concepute sunt prezentate secvenţe biografice, iar prin fotografii sunt rememorate vizitele lui Elie Wiesel în Sighetul Marmaţiei şi întâlnirile sale cu membrii comunităţii şi cu oficialităţile locale.

Sala a treia prezintă consecinţele actului de la 30 august 1940 – Dictatul de la Viena – care a dus la încorporarea Maramureşului şi a Transilvaniei de Nord la Ungaria horthystă. Prin fotografii, documente, obiecte personale şi alte mărturii este prezentată constituirea ghetourilor şi consecinţa acestora, marea tragedie a deportării întregii comunităţi evreieşti din Sighet şi Maramureş.

Camera a patra cuprinde mărturii privind viaţa socială şi religioasă a evreilor din Sighet şi din localităţile Maramureşului istoric. Documente din Arhivele Naţionale, expuse pentru prima dată, pun în evidenţă prezenţa numeroasă a evreilor încă din secolul al XVII-lea în cadrul comunităţilor maramureşene. În vitrine sunt expuse obiecte de ritual, carte veche religioasă, alte mărturii ale vieţii cotidiene. Tot aici găsim dovezi ale relaţiilor dintre comunităţile autohtone, administraţie şi grupurile de evrei veniţi de-a lungul istoriei. O hartă, prin semne grafice speciale, oferă o sinteză a prezenţei evreilor în toate comunităţile din Maramureş din perspectivă diacronică şi sincronică.

Ultima încăpere cuprinde aspecte privind relaţiile culturale. Surprindem şi alte personalităţi ale comunităţii evreieşti din Sighet pe care Elie Wiesel le-a cunoscut, le-a protejat şi le-a ajutat în afirmarea lor pe plan naţional şi internaţional: Hari Maiorovici, Ludovic Bruckstein, Vasile Kazar ş.a.

Tot aici un punct de informare privind locurile şi monumentele care marchează trecutul istoric al comunităţilor evreieşti din Maramureş face un important serviciu pentru vizitatori.

Curtea casei - muzeu a fost concepută special ca un spaţiu de odihnă şi reculegere.

 
 
 
 
    Copyright © 2016 Muzeul Maramuresului. Toate drepturile rezervate.